(2)
Mă pun pe birou, în faţa geamului şi îmi aprind ţigara. Da, ştiu că ţi-am promis că renunţ, însă şi tu mi-ai promis că nu mă laşi singură. Aveai dreptate, cred... şi chiar ai fi avut noroc dacă ai fi ajuns în vidul acela etern unde gândurile nu se mai pot naşte şi toate devin una cu materia, adâncindu-se într-un nimic imens.
Se aude uşa. Ai mei. Dau să sting ţigara, apoi însă relaizez că nu are rost. Mă uit la ei. Se uită prin mine. Par atât de mizerabili. Tu i-ai băgat în asta. Nu o să te iert niciodată, asta e clar. Vin lângă mine şi se uită pe geam, însă pun pariu că gândurile lor ajun de zeci de ori mai departe decât privirile.
Nici măcar nu îşi vorbesc. E probabil una dintre cele mai triste peisaje care îi sunt date ochiului omenesc să vadă. Dacă ai fi putut vedea asta înainte, ai mai fi făcut-o?
Mai vine cineva. Ah... Z.
- Ai aflat deja? o întreb fără să mă uit la ea.
- Mda... am auzit de la restul, care au fost la înmormântare. Îmi pare nespus de rău. Te vei obişnui cu timpul...
- Sigur că da...
- La început e mai grav... cred... adică... eu încă aştept să fie mai bine...
- Aştepţi degeaba. Ne-am făcut-o cu mâna noastră. Uită-te la ei... uite cum stau acolo pe canapea cu capul în jos, privind direct în ochi marele şi drasticul gol. Nu meritau asta.... nu ei... dar deloc!
- Ştiu că doare. Nici ai mei nu au trecut peste încă. Şi probabil nici nu o s-o facă prea curând. Deşi... la mine a fost cu totul alta situaţia... Totuşi, cred că nu se uită. Niciodată...
- Poate de asta suntem aici... să îi ajutăm să... şi mă uit la ea în speranţa că îmi va aprinde acest ultim răcnet de omenie despre care ştiam din start că e atât de fals şi greşit.
- Ştiu că nici tu nu crezi asta, J. Ştii de ce suntem aici. Şi ştii că nu are nici o legătură cu ei.
Îmi inghit cu greu nodul din gât şi îi arunc un zâmbet amar.
- Ne vedem mai târziu aici?
- Sigur... Vezi numai, J, că... de fapt, lasă că o să afli de la ei.
- Că ce? Ce naiba e asta? Minunat. Bine că s-a cărat. De la ei, cică. De parcă aş fi prietenă cu satana sau ceva... Ei... Câtă imaginaţie are fata asta... Îmi aprind încă o ţigară....