Promises

A luat ultima înghițitură de vin și și-a închis ochii în timp ce aluneca ușor pe așternuturile proaspăt schimbate. Ochii ei mari nu-și puteau permite nici măcar cel mai neobservabil clipit cât era acolo, în fața ei. Îi era frică să se apropie, să facă vreo mișcare, să respire; dacă dispărea? Dacă era doar imaginația ei care juca feste? Era acolo, în fața ei, sau doar i se părea? Dacă va închide ochii, va mai fi acolo când îi va deschide? Nu putea risca. Stătea și se holba. Era o distanță de peste 5 metri de coridor rece și neutru între ei. Însă el îi zâmbea. Avea cel mai calm și plăcut zâmbet pe care l-a văzut vreodată. Poate era în regulă, zâmbetul lui larg părea să o asigure că era în regulă să clipească, era ok să dispară o secundă de acolo, tot o va aștepta. Se mai uită o dată la el, nimic în jurul lor nu mai scotea vreun sunet, totul a amuțit, fiecare avea probabil o melodie proprie ce îi suna în minte. O melodie special pregătită pentru clipa asta. Însă nu o mai auzea. Nu auzea și nu simțea nimic.

Se mai uită o dată la el și se întoarce și coboară în grabă scările. Nu se putea uita înapoi. Era o greșeală. El trebuia să știe asta, dacă nu știa deja, o să afle. Acum îi suna melodia în minte. Ce melodie romantică și-a ales psihicul ei să cânte într-un astfel de moment. Se uită la țigara aprinsă din mâna ei și știa că cel mai natural gest ce trebuia să urmeze era să tragă un fum. Însă prefera doar să se uite cum țigara dispare încetul cu încetul dintre degetele ei. Oare așa făcea și cu propria viața? se uita la ea în timp ce dispărea minut cu minut, fără să fie capabilă să facă vreun gest decent? Oare așa gândea și Bukowski în timp ce îl citea pe H.D. Lawrence în biblioteca aceea veche în timp ce viața lui se scurgea pe străzile americane fără ca el să fie parte din ea?

Își deschide ochii. Tavan alb cu niște molii zburând înnebunite pe suprafața lui. Apucă sticla de vin și ia o geacă de iarnă. Deschide ușa și iese în curtea plină de zăpadă, la peste -5 grade, noaptea, la ora 2. Ce s-ar fi întâmplat dacă în loc de întâmplarea ”x” ar fi ales-o pe ”y”? ce întrebare inutilă, faptul e consumat, Crăciunul e aproape. Întrebarea era greșită din start.